Apr 2011 20

Afacerile traditionale sunt tehnic diferite de afaceri online, dar principiile fundamentale sunt aceleasi. Ca sa nu te plictisesti de moarte, am inclus niste exemple.

1. Porneste cu rezultatul final in colimator, cu o viziune clara si cat mai specifica.

exemplu rau: vreau sa fac bani pe net
exemplu bunicel: vreau sa fac bani pe net cu un blog despre camere foto
exemplu bun: vreau sa fac bani pe net din comisioane de afiliere la Amazon, cu un blog pentru vorbitorii de engleza, despre accesorii pentru gama de aparate Canon Rebel

Acum compara primul exemplu cu ultimul. La primul esti complet pierdut in spatiu pe cand la ultimul macar ai deja linii clare de actiune: cauta info despre accesorii Canon, cauta cum sa te inscrii la Amazon, cauta cum sa traduci in engleza, cauta cum sa infiintezi un blog WordPress, cauta o tema de blog pentru afiliati, cauta cine stie sa faca toate astea.

2. Implementeaza cat mai rapid viziunea ta, chiar si daca e in detrimentul perfectiunii.

exemplu rau: voi scormonii netul dupa instructiuni pe net pentru toate actiunile de mai sus si le voi aplica cand le voi stapani bine.
exemplu bunicel: voi lua un curs exact despre bani cu amazon si-l voi aplica pas cu pas.
exemplu bun: voi angaja pe cineva sa implementeze tot procesul si in paralel sa ma invete si pe mine.

Acum sa comparam. Aplicarea primului exemplu poate tine luni de zile; in mod frecvent duce la distragere sau abandon. Al doilea poate tine zile sau saptamani. Depinde de determinarea ta si de cat de scump si cat de bun e cursul. In general, cu cat mai mult platesti cu atat esti mai motivat sa-l aplici. Chiar si asa, exista un procentaj de oameni care cumpara cursuri la nesfarsit si le studiaza dar nu le aplica niciodata. Este sindromul de student etern, care confunda “a fi busy” cu “a fi in bussiness”. Al treilea e bun pt ca te forteaza sa implementezi rapid, sa inveti rapid si implicit sa castigi rapid.

3. Dezvolta o strategie de profit viabila.

exemplu rau: voi trage tare sa atrag multi vizitatori si cand am o gramada de trafic am sa-l monetizez.
exemplu bunicel: ma voi concentra pe calitate in loc de cantitate: atragerea clientului ideal si respingerea celui necorespunzator.
exemplu bun: ma voi concentra pe cresterea ratei de conversie a vizitatorului ideal in cumparator si pe vanzari repetate la acest grup.

Acum sa comparam. Primul exemplu: Nu confunda traficul cu banii. Poti sa dezvolti un un blog despre Nintendo DSI la 5 mii de vizitatori pe luna si dupa aia sa afli ca nu faci nici un chior, fiindca ei vin numai pentru codurile gratuite. Ultimul exemplu: Poti sa ai un site cu audienta mica dar loiala de maniaci dupa jerseuri cu Ronaldinho, care cumpara frecvent orice varianta a aceluiasi produs. Testarea de mici schimbari in aspectul siteului sau a paginii de vanzare pot avea rezultate uluitoare in cresterea ratei de conversie, fara cresterea numarului de vizitatori. Plus ca odata ce vizitatorul a cumparat deja de la tine, iti va fi mult mai usor sa-i vinzi si alte produse.

Sanatate si bani pe net!

2 Comments

  1. Alina says:

    Daca doriti sa aflati mai multe detalii referitoare la magazinele online si crearea acestora, accesati link-ul creare-magazin-online.ro

  2. Gabriel says:

    Povestea unui cuib de cuci ( sau cum sa te mentii in afaceri ):

    Prietene esti tare…, carismatic si plin de umor. Sincer, ca si majoritatea celor de aici iti apreciez optimismul si forta pe care le emani pentru ca altfel nici nu poti reusi in viata si nici in afaceri , daramite sa mai si vinzi ceva. Te invit sa te alaturi si grupului THE ARIA pe Facebook si sa postezi ce-ai chef acolo. Povestea pe care vreau sa v-o spun s-ar putea sa fie interesanta pentru tugulani chiar daca talentul meu narator este cam praf.
    Din start am insa o intrebare pentru tine: dupa atata “scandal binar” cati bani reusesti sa aduni pe luna ( net si efectiv ) si ce anume vinzi exact ( nominal ) si cum ( adica din ce-i faci in mod clar si explicit )? Si daca public te rusinezi ( desi cred ca ar trebui sa dai un exemplu de putere prin asta ) raspunde-mi aici: poenarugabriel@yahoo.com . Ma rog, asta este o intrebare pe care “ am gandit-o cu voce tare” si mi-am permis acest lucru pentru ca intr-un fel foarte interesant ma substitui oarecum persoanei tale si o sa-ti spun si de ce…
    Sunt putin trecut de 40 de ani, am o familie fericita, o fetita superba ( apropos…sa ne traiasca tuturor copii si sa ne bucuram de ei si ei de noi pana la adinci batraneti ), vreau sa intru in afacerile online si am casa plina de hartiute si biletele intr-o harababura generala cum e de altfel si-n creierii mei, mai ales de cand am inceput sa absorb ca o gaura neagra tone de informatii binare de pe internet.
    Activez cu stoicism in afaceri fizico – clasice de 20 de ani si m-am cam uns cu toate alifiile , asa de unul singur, pornind de la zero absolut, ideea de a primi ordine de la altii fiind pentru mine un fel de otrava ( sa nu fiu inteles gresit ). Chiar daca in tot acest timp am avut si ceva salariati pe ici pe colo, magazine, servicii, productie sau cate un showroom, iti spun sincer ca prea departe n-am ajuns…. De fapt acum sunt aproape tot acolo de unde am plecat…Bine, hai, nu chiar dar pe aproape. De ce? Unde am gresit? Nu stiu…Poate sunt un idiot sau poate mi-a intrat in subconstient ce-mi spunea tata cand eram mic si-l mai suparam cu ceva: “Nu esti in stare de nimic!”
    De fapt cel mai important lucru care ma deranjeaza acum, nu este edificiul in sine pe care am incercat sa-l construiesc si care se darama, ci faptul ca ajuns in acest punct nu mai am nici o viziune clara asupra viitorului si nici o certitudine, perspectivele fiind destul de alambicate sau cu alte cuvinte, chiar daca inca mai plutesc ( in deriva de fapt ) iau apa in mod accelerat. Deci este foarte clar, imi trebuie alta barca, vapor, Titanic ( ba nu, ca asta se scufunda sigur ), cuirasat sau mai bine un avion ca asta umbla “on air”…Ce am spus? On air? Vai , nu pot sa cred, “on air” seamana izbitor cu “online”? Super tare…Exact! Barca, pardon, avionul meu se va putea numi “online”? Vorbim mai tarziu si despre asta…
    Sti…acum vreo 13 ani ( asta e ca in bancul cu Bula cand cade pe rand de la etajele superioare diferite ale unui hotel si in final nu se mai teme cand, cazand de la etajul 20 si ajungand la etajul 5 de unde mai sarise zice: “A! De aici nu mai mi-e frica c-am mai sarit odata ) am mai trecut prin ceva asemanator cand, afacerea pe care o aveam era in pragul logoff-ului. Un magazinas general intr-o autogara cu un trafic si o pozitie ultra extra excelente si care datorita bunelor intentii guvernamentale – oamenii ( clientii ) fiind dati afara cu sutele din intreprinderi – nemaifiind navetisti, va dati seama ca…adio trafic, adio clienti si adio bani pentru ca magazinul se golea de marfa dar nu mai erau bani pentru a o pune la loc, pentru ca…nu-i asa…, costurile nu se reduc odata cu clientii. Trebuia sa plec urgent de acolo, dar unde sa ma duc si cum si cu ce? Ca nu mai aveam mai nimic. Si atunci ce-ai facut? M-ar intreba tugulanul. Pai ce era sa fac, mi-am ridicat gulerul de la haina ca-n bancul cu vanatorul alergat de mistret. De imprumut si de resurse externe nici nu se punea vorba, internetul era la nivel de cafenea si oricum nu stiam ce inseamna prea bine si nici calculator n-aveam…
    Si-atunci…am inceput sa ma rog. Da! De-adevaratelea! Dar nu asa…ca prostalaul, ci cu oarecare cunoastere a celor psihedelice. De fapt imi autosugestionam subconstientul incercand sa inlocuiesc programul mental vechi cu un soft mai nou, actualizat, adica sa-l updatez cumva. Este bine cunoscut faptul ca in comert ( si totul este comert, inclusiv dragostea pentru ca si acolo dai si iei ) se exploateaza subliminal la maxim ( cine stie meserie ). Eu am folosit o chestie asemanatoare, o lege scrisa in stele, LEGEA NECESITATII…si factorul IMPLICARE pentru ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in sac…, si ghici ce sa intamplat? In 3-4 saptamani mi-am mai deschis doua puncte de lucru si asta fara sa cheltui prea mult: am manevrat, am exploatat, am profitat. Intrunul am bagat cateva produse, resturi din cel vechi, iar in celalalt cu ultima bruma de bani am cumparat o rasnita de cafea speciala dar mai micuta ca n-aveam bani de una profesionala si cateva kg de cafea boabe. Si, fiti atenti! Dupa doua saptamani rasnita s-a topit ( la propriu ) din cauza ca mergea tot timpul. Era coada toata ziua si-am ajuns sa vand 40 kg pe zi ( si acum inca mai am 4 rasnite mari industriale care stau degeaba )…
    Apoi a aparut alta oportunitate…si am cunoscut un patron de studio de casete din alt oras care incerca sa se impuna si pe piata noastra dar cam fara succes pentru ca rechinii locali nu-l prea agreau. Cum eu nu bagam nici un ban in casete si mergeam pe mana lui am inceput sa vand si acest produs prin magazinele mele de i-am speriat pe toti producatorii din zona pentru ca ofeream o calitate mult mai buna la aceleasi preturi. Retineti, ca nu m-am asociat cu nimeni ( nu recomand nimanui, niciodata ) doar am colaborat, am exploatat si am profitat de oportunitatile aparute. Si treaba a mers struna ( la nivelul nostru ) multi ani, ne-am mai si dezvoltat, am avut la un moment dat 5 magazine deschise in acelasi timp, apoi am intrat si in servicii si distributie cu showroom la intersectie, dar astea sunt alte povesti…Oricum, nu va imaginati ca as fi vreun Gigi Becali. Nu, nici pe departe…,altfel n-as mai fi cu voi aici, acum.
    Important este ca desi am incercat o gramada de chestii ( am deschis chiar si un studio de videochat ), dupa 20 de ani, datorita costurilor zilnice enorme si poate si managementului neinspirat, mare lucru n-am realizat in final, pentru ca pornind de la nimic ( dar chiar nimic ), dupa o oarecare ascensiune, taman cand trebuia sa decolam si noi ca tot omu’ normal la cap…, ce credeti? A venit criza…! Si a-nceput vantu’ sa bata…, dar sa bata , nu asa… La inceput din fata si mai incet, apoi in ultimul timp s-a intetit din toate partile cu tarie, tot-tot de ne-o da jos ( au aparut 4 supermarcheturi mari intr-un oras de nici 40000 de locuitori, plus alte 3-4 branduri, plus magazine chinezesti get-beget, 38-uri, second-hand-uri, somajul alarmant plus ascensiunea internetului, etc. etc. ), numai din spate se incapataneaza sa nu bata deloc, adica nici macar sa adie… Asadar, la ora actuala desi suntem o firma mica ne batem din rasputeri cu jucatori importanti si foarte mari de pe piata si culmea, inca stam in picioare. Am luat apa ca lumea dupa cum spuneam, s-ar putea chiar sa ma scufund, dar inca plutesc…
    Si atunci, ce-am sa fac? Am ajuns la fel ca acum zece ani, in fine, aproape…Situatie in care imi pun intrebarea fireasca: Ce fac Doamne? Unde ma duc? Intotdeauna am fost o persoana practica, mi-a placut naturalul si sa folosesc la maxim cele 5 simturi, desi unii spun ca sunt visator. Adica decat cecuri si carduri eu alegeam bani cash in buzunar tot timpul, uram bancile si aglomeratia de la ghisee cand plateam impozitele, decat telefonul mai bine vorbesc fata-fata cu omul, decat o imagine inerta mai bine ceva real, decat sa-mi pierd sanatatea si vremea cu “abureli” pe calculator mai bine socializam in realitate cu oameni, locuri si afaceri palpabile care iti aduc bani imediat in secunda doi, adica genul de negustor classic, pasalac, bazar turcesc. Dar, fi atent! Unde m-au adus aceste porniri? Tot acolo de unde am plecat. De ce? Sunt multe motive si multe greseli la mijloc… Oricum daca vrei sa faci afaceri clasice e clar ca iti trebuie foarte muti bani. Si nu mai merge asa…cu ruginaturi si prafuieli. Pentru un magazin de exemplu si poate chiar in general: trebuie sa fie in trend si amenajat modern, trebuie sa ai marfa care se cauta la preturi care se vand, trebuie sa ai trafic prin fata usii de ordinul a mii de oameni zilnic, trebuie sa ai vitrine la strada atragatoare si spatioase, trebuie sa ai vanzatori buni care stiu sa vanda si nu fura, sa ai bani de chirie, bani pentru amenajare, bani pentru rafturi, bani pentru logistica, casa de marcat, cantar daca vinzi vrac, aparatura, registre – tone de acte, autorizatii si tot felul de rahaturi, bani pentru autorizatii, bani pentru utilitati, bani pentru consumabile, bani pentru reclama, bani pentru intretinere, bani pentru contabila si pentru cei care se ocupa de ITM si PSI, bani pentru salariati, bani pentru asigurari, bani pentru impozite si sa nu uitam ce era mai important: bani pentru marfa. Ca sa nu mai vorbim ca vin toti sa te suga de bani regulat: fiscul, sanepidul, veterinarii, protectia consumatorului, ITM-ul, garda, politia economica, directia economica locala plus ca se mai gaseste si cate un tampit de client cateodata sa te reclame. Toata lumea vrea bani, bani si iar bani de parca tu ai fi un sac fara fund sau vreun Bill Gates… Ei bine, si dupa ce investesti atat de mult, bani, timp, daruire, pasiune si alte resurse, dupa cateva luni inchizi si pleci acasa pentru ca nu-ti merge, ba mai poti ramane si dator pe undeva… Ha! Ce fraier! Ar spune unii… Ce fac? Ma consolez cu ideea ratarii si ma duc sa ma angajez? Pai ala la care ma angajez e mai destept ca mine? Poate…, dar de ce sa stau si sa astept sa-mi dea altu’ bani de doua ori pe luna? Pentru ca eu sunt prostalau si nu-s in stare sa fac bani?
    Pai ca sa reusesti intr-o afacere, pe langa aspecte ca cele de mai sus ai nevoie si de fler si de un pic de noroc. Bine, in mare parte norocul il cam poti face si singur intr-o oarecare masura. Cert este ca iti mai trebuie si cunostinte reale de marketing, tehnici si metode pe care eu le-am invatat mancand bataie in ring. Si sti ceva? Pana la urma cred ca sunt un castigator…Chiar daca centura mondiala nu este la mine, am rezistat toate reprizele, toate meciurile, n-am cazut sau daca am cazut m-am ridicat si am fost mai puternic ca inainte, iar in final am coborat invingator din ring, destul de sifonat dar invingator. Si culmea, inca mai am putere sa lupt, vreau sa ma urc iar cu alte tactici si metode “on air”care, combinate cu cel traditionale si cu experienta avuta vor fi invincibile. De unde vine aceasta putere? La tine de unde vine? Din dorinta de a reusi si de a ma autodepasii continuu.
    Deocamdata ma opresc aici. “Eject”, cum spui tu…ca ati cascat destul. Nu stiu daca a iesit ceva din ce-am vrut sa spun sau daca se intelege ceva din substrat. Oricum, cine are chef si crede ca merita poate sa posteze aceasta “poveste de succes” cu feti frumosi si zane, oriunde vrea , pe Face-uri, pe bloguri, pe site-uri, pe orice si oriunde, dar sa scrie si dedesubt cine este autorul, ca sa nu moara unii p……, plus ca in curand s-ar putea sa deschid un blog si o postez si acolo.
    Continuarea “on air”, cand o sa am timp, sau dupa ce ma lamuresc cum e cu “online-ul”.

    Ura si sa fiti iubiti! Si sa faceti multi bani ca altfel nu merita efortul…
    Gabriel Poenaru

Leave a Comment