Jan 2011 26

Prietenul meu Remus a scris un articol excelent. Cu permisia lui, uite-l:

Landing Page pentru pagina ta de pe Facebook

scris de Remus Bălan, co-fondator BizIQ.ro

Până nu demult se spunea “Dacă nu eşti pe internet nu exişti!”. Şi toată lumea s-a pus pe construit website-uri şi bloguri. De ceva vreme încoace nu mai este de ajuns să fii prezent pe net. Trebuie sa ai neapărat şi o pagină pe Facebook. Nici nu e de mirare, când sunt 500 milioane de suflete în zonă.

Dar Facebook e cam plictisitor din punctul ăsta de vedere, toate paginile arată la fel. Poţi posta ce te taie capul, dar designul este identic, amprenta ta personală nu are loc în schemă. De fapt nu avea, pentru ca o mână de programatori au găsit soluţii şi au creat softuri pentru Landing Page.

Dar ce este Landing Page? Un Tab către care vizitatorii noi sunt direcţionaţi automat când ajung pentru prima dată pe pagina ta de Facebook. Acest tab poate fi personalizat şi de regulă este folosit ca un Welcome Page. Poţi să postezi fotografii, video, linkuri şi, evident, text oferindu-le vizitatorilor o scurtă prezentare despre ce este vorba în pagina ta, o promoţie, un concurs etc. Beneficiile sunt evidente, nu cred că este nevoie să vi le înşir eu acum.

Pentru noul meu website www.AceTalks.com am încercat şi eu aplicaţiile FBML din Facebook, dar mi-am prins urechile. Multe aplicaţii fantomă, care mai mult m-au încurcat. Aşa că am căutat pe net o soluţie mai potrivită pentru nivelul meu de înţelegere şi uşor de folosit. Aaaa, da, şi să fie gratuită. Am găsit un website intitulat TabSite (http://www.facebooktabsite.com).  Cu el mi-am creat un Landing Page în care am postat numai o fotografie, text şi linkuri. Ce a ieşit puteţi vedea mai jos:

Softul a creat un Tab, pe care eu l-am denumit ‘Welcome’, şi am putut să îl plasez unde am vrut. Oarecum, pentru că Facebook are restricţia că Wall si Info sunt bătute în cuie, dar după ele faci ce vrei.  Partea tare este că pot modifica oricând pagina şi imediat ce îi dau Save, aceasta se actualizează instantaneu în Facebook. Eu am ales varianta Free, care îmi permite să creez un minisite cu 2 sub-pagini (momentan nu am simţit nevoia să o adaug şi pe al doua), dar poţi alege unul dintre cele 3 pachete pe bani, care îţi permit 5, 10 sau un număr nelimitat de sub-pagini, precum şi un număr mare de facilităţi suplimentare.

Managementul paginilor este extrem de simplu, un editor usor de folosit, unde poţi face ce vrei şi în care se poate descurca orice novice. Pentru exemplificare urmăreşte filmul de mai jos:

Marile companii folosesc tot felul de soluţii, dacă te interesează controbaie pe net pentru idei, dar eu îţi recomand TabSite până îţi dai mâna.

Sfatul meu este să îţi pui imaginaţia la treabă şi să creezi Landing Page pentru pagina ta de pe Facebook. Dă o tuşă personală paginii tale şi foloseşte-o pentru promovare. Cu un click pe linkul de mai jos poţi să vezi ce au făcut câteva dintre marile companii pe Landing Page:

http://designm.ag/design/designing-a-facebook-landing-page-12-of-the-best/

Numai bine,

Remus Bălan

.

.

.

Dacă tu consideri că acest articol poate fi de folos prietenilor tăi, atunci te încurajez să îl recomanzi şi lor. Trimite-l prin email, Facebook, Twitter, Messenger, Skype sau orice alt canal de comunicare.

Dacă vrei sa publici acest articol pe blogul sau site-ul tău, te încurajez să o faci. Singura mea rugăminte este să precizezi sursa la sfârşitul articolului.

Mulţumesc!

3 Comments

  1. Lucian says:

    Salutare, as dori sa preiau articolul, si ma intrebam la sursa, catre cine sa pun link-ul ?
    BizIQ.ro sau afacereonline.com.
    Pentru ca munca trebuie respectata.
    Astept un raspuns. Si sper ca nimeni sa nu preia nimic de pe net, fara sa atribuie sursa, poate ne desteptam si noi ca cei din Asia, care isi respecta enorm munca.

  2. Vili says:

    BizIQ.ro
    este articolul lui Remus!

  3. Gabriel says:

    Povestea unui cuib de cuci ( sau cum sa te mentii in afaceri ):

    Prietene esti tare…, carismatic si plin de umor. Sincer, ca si majoritatea celor de aici iti apreciez optimismul si forta pe care le emani pentru ca altfel nici nu poti reusi in viata si nici in afaceri , daramite sa mai si vinzi ceva. Te invit sa te alaturi si grupului THE ARIA pe Facebook si sa postezi ce-ai chef acolo. Povestea pe care vreau sa v-o spun s-ar putea sa fie interesanta pentru tugulani chiar daca talentul meu narator este cam praf.
    Din start am insa o intrebare pentru tine: dupa atata “scandal binar” cati bani reusesti sa aduni pe luna ( net si efectiv ) si ce anume vinzi exact ( nominal ) si cum ( adica din ce-i faci in mod clar si explicit )? Si daca public te rusinezi ( desi cred ca ar trebui sa dai un exemplu de putere prin asta ) raspunde-mi aici: poenarugabriel@yahoo.com . Ma rog, asta este o intrebare pe care “ am gandit-o cu voce tare” si mi-am permis acest lucru pentru ca intr-un fel foarte interesant ma substitui oarecum persoanei tale si o sa-ti spun si de ce…
    Sunt putin trecut de 40 de ani, am o familie fericita, o fetita superba ( apropos…sa ne traiasca tuturor copii si sa ne bucuram de ei si ei de noi pana la adinci batraneti ), vreau sa intru in afacerile online si am casa plina de hartiute si biletele intr-o harababura generala cum e de altfel si-n creierii mei, mai ales de cand am inceput sa absorb ca o gaura neagra tone de informatii binare de pe internet.
    Activez cu stoicism in afaceri fizico – clasice de 20 de ani si m-am cam uns cu toate alifiile , asa de unul singur, pornind de la zero absolut, ideea de a primi ordine de la altii fiind pentru mine un fel de otrava ( sa nu fiu inteles gresit ). Chiar daca in tot acest timp am avut si ceva salariati pe ici pe colo, magazine, servicii, productie sau cate un showroom, iti spun sincer ca prea departe n-am ajuns…. De fapt acum sunt aproape tot acolo de unde am plecat…Bine, hai, nu chiar dar pe aproape. De ce? Unde am gresit? Nu stiu…Poate sunt un idiot sau poate mi-a intrat in subconstient ce-mi spunea tata cand eram mic si-l mai suparam cu ceva: “Nu esti in stare de nimic!”
    De fapt cel mai important lucru care ma deranjeaza acum, nu este edificiul in sine pe care am incercat sa-l construiesc si care se darama, ci faptul ca ajuns in acest punct nu mai am nici o viziune clara asupra viitorului si nici o certitudine, perspectivele fiind destul de alambicate sau cu alte cuvinte, chiar daca inca mai plutesc ( in deriva de fapt ) iau apa in mod accelerat. Deci este foarte clar, imi trebuie alta barca, vapor, Titanic ( ba nu, ca asta se scufunda sigur ), cuirasat sau mai bine un avion ca asta umbla “on air”…Ce am spus? On air? Vai , nu pot sa cred, “on air” seamana izbitor cu “online”? Super tare…Exact! Barca, pardon, avionul meu se va putea numi “online”? Vorbim mai tarziu si despre asta…
    Sti…acum vreo 13 ani ( asta e ca in bancul cu Bula cand cade pe rand de la etajele superioare diferite ale unui hotel si in final nu se mai teme cand, cazand de la etajul 20 si ajungand la etajul 5 de unde mai sarise zice: “A! De aici nu mai mi-e frica c-am mai sarit odata ) am mai trecut prin ceva asemanator cand, afacerea pe care o aveam era in pragul logoff-ului. Un magazinas general intr-o autogara cu un trafic si o pozitie ultra extra excelente si care datorita bunelor intentii guvernamentale – oamenii ( clientii ) fiind dati afara cu sutele din intreprinderi – nemaifiind navetisti, va dati seama ca…adio trafic, adio clienti si adio bani pentru ca magazinul se golea de marfa dar nu mai erau bani pentru a o pune la loc, pentru ca…nu-i asa…, costurile nu se reduc odata cu clientii. Trebuia sa plec urgent de acolo, dar unde sa ma duc si cum si cu ce? Ca nu mai aveam mai nimic. Si atunci ce-ai facut? M-ar intreba tugulanul. Pai ce era sa fac, mi-am ridicat gulerul de la haina ca-n bancul cu vanatorul alergat de mistret. De imprumut si de resurse externe nici nu se punea vorba, internetul era la nivel de cafenea si oricum nu stiam ce inseamna prea bine si nici calculator n-aveam…
    Si-atunci…am inceput sa ma rog. Da! De-adevaratelea! Dar nu asa…ca prostalaul, ci cu oarecare cunoastere a celor psihedelice. De fapt imi autosugestionam subconstientul incercand sa inlocuiesc programul mental vechi cu un soft mai nou, actualizat, adica sa-l updatez cumva. Este bine cunoscut faptul ca in comert ( si totul este comert, inclusiv dragostea pentru ca si acolo dai si iei ) se exploateaza subliminal la maxim ( cine stie meserie ). Eu am folosit o chestie asemanatoare, o lege scrisa in stele, LEGEA NECESITATII…si factorul IMPLICARE pentru ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in sac…, si ghici ce sa intamplat? In 3-4 saptamani mi-am mai deschis doua puncte de lucru si asta fara sa cheltui prea mult: am manevrat, am exploatat, am profitat. Intrunul am bagat cateva produse, resturi din cel vechi, iar in celalalt cu ultima bruma de bani am cumparat o rasnita de cafea speciala dar mai micuta ca n-aveam bani de una profesionala si cateva kg de cafea boabe. Si, fiti atenti! Dupa doua saptamani rasnita s-a topit ( la propriu ) din cauza ca mergea tot timpul. Era coada toata ziua si-am ajuns sa vand 40 kg pe zi ( si acum inca mai am 4 rasnite mari industriale care stau degeaba )…
    Apoi a aparut alta oportunitate…si am cunoscut un patron de studio de casete din alt oras care incerca sa se impuna si pe piata noastra dar cam fara succes pentru ca rechinii locali nu-l prea agreau. Cum eu nu bagam nici un ban in casete si mergeam pe mana lui am inceput sa vand si acest produs prin magazinele mele de i-am speriat pe toti producatorii din zona pentru ca ofeream o calitate mult mai buna la aceleasi preturi. Retineti, ca nu m-am asociat cu nimeni ( nu recomand nimanui, niciodata ) doar am colaborat, am exploatat si am profitat de oportunitatile aparute. Si treaba a mers struna ( la nivelul nostru ) multi ani, ne-am mai si dezvoltat, am avut la un moment dat 5 magazine deschise in acelasi timp, apoi am intrat si in servicii si distributie cu showroom la intersectie, dar astea sunt alte povesti…Oricum, nu va imaginati ca as fi vreun Gigi Becali. Nu, nici pe departe…,altfel n-as mai fi cu voi aici, acum.
    Important este ca desi am incercat o gramada de chestii ( am deschis chiar si un studio de videochat ), dupa 20 de ani, datorita costurilor zilnice enorme si poate si managementului neinspirat, mare lucru n-am realizat in final, pentru ca pornind de la nimic ( dar chiar nimic ), dupa o oarecare ascensiune, taman cand trebuia sa decolam si noi ca tot omu’ normal la cap…, ce credeti? A venit criza…! Si a-nceput vantu’ sa bata…, dar sa bata , nu asa… La inceput din fata si mai incet, apoi in ultimul timp s-a intetit din toate partile cu tarie, tot-tot de ne-o da jos ( au aparut 4 supermarcheturi mari intr-un oras de nici 40000 de locuitori, plus alte 3-4 branduri, plus magazine chinezesti get-beget, 38-uri, second-hand-uri, somajul alarmant plus ascensiunea internetului, etc. etc. ), numai din spate se incapataneaza sa nu bata deloc, adica nici macar sa adie… Asadar, la ora actuala desi suntem o firma mica ne batem din rasputeri cu jucatori importanti si foarte mari de pe piata si culmea, inca stam in picioare. Am luat apa ca lumea dupa cum spuneam, s-ar putea chiar sa ma scufund, dar inca plutesc…
    Si atunci, ce-am sa fac? Am ajuns la fel ca acum zece ani, in fine, aproape…Situatie in care imi pun intrebarea fireasca: Ce fac Doamne? Unde ma duc? Intotdeauna am fost o persoana practica, mi-a placut naturalul si sa folosesc la maxim cele 5 simturi, desi unii spun ca sunt visator. Adica decat cecuri si carduri eu alegeam bani cash in buzunar tot timpul, uram bancile si aglomeratia de la ghisee cand plateam impozitele, decat telefonul mai bine vorbesc fata-fata cu omul, decat o imagine inerta mai bine ceva real, decat sa-mi pierd sanatatea si vremea cu “abureli” pe calculator mai bine socializam in realitate cu oameni, locuri si afaceri palpabile care iti aduc bani imediat in secunda doi, adica genul de negustor classic, pasalac, bazar turcesc. Dar, fi atent! Unde m-au adus aceste porniri? Tot acolo de unde am plecat. De ce? Sunt multe motive si multe greseli la mijloc… Oricum daca vrei sa faci afaceri clasice e clar ca iti trebuie foarte muti bani. Si nu mai merge asa…cu ruginaturi si prafuieli. Pentru un magazin de exemplu si poate chiar in general: trebuie sa fie in trend si amenajat modern, trebuie sa ai marfa care se cauta la preturi care se vand, trebuie sa ai trafic prin fata usii de ordinul a mii de oameni zilnic, trebuie sa ai vitrine la strada atragatoare si spatioase, trebuie sa ai vanzatori buni care stiu sa vanda si nu fura, sa ai bani de chirie, bani pentru amenajare, bani pentru rafturi, bani pentru logistica, casa de marcat, cantar daca vinzi vrac, aparatura, registre – tone de acte, autorizatii si tot felul de rahaturi, bani pentru autorizatii, bani pentru utilitati, bani pentru consumabile, bani pentru reclama, bani pentru intretinere, bani pentru contabila si pentru cei care se ocupa de ITM si PSI, bani pentru salariati, bani pentru asigurari, bani pentru impozite si sa nu uitam ce era mai important: bani pentru marfa. Ca sa nu mai vorbim ca vin toti sa te suga de bani regulat: fiscul, sanepidul, veterinarii, protectia consumatorului, ITM-ul, garda, politia economica, directia economica locala plus ca se mai gaseste si cate un tampit de client cateodata sa te reclame. Toata lumea vrea bani, bani si iar bani de parca tu ai fi un sac fara fund sau vreun Bill Gates… Ei bine, si dupa ce investesti atat de mult, bani, timp, daruire, pasiune si alte resurse, dupa cateva luni inchizi si pleci acasa pentru ca nu-ti merge, ba mai poti ramane si dator pe undeva… Ha! Ce fraier! Ar spune unii… Ce fac? Ma consolez cu ideea ratarii si ma duc sa ma angajez? Pai ala la care ma angajez e mai destept ca mine? Poate…, dar de ce sa stau si sa astept sa-mi dea altu’ bani de doua ori pe luna? Pentru ca eu sunt prostalau si nu-s in stare sa fac bani?
    Pai ca sa reusesti intr-o afacere, pe langa aspecte ca cele de mai sus ai nevoie si de fler si de un pic de noroc. Bine, in mare parte norocul il cam poti face si singur intr-o oarecare masura. Cert este ca iti mai trebuie si cunostinte reale de marketing, tehnici si metode pe care eu le-am invatat mancand bataie in ring. Si sti ceva? Pana la urma cred ca sunt un castigator…Chiar daca centura mondiala nu este la mine, am rezistat toate reprizele, toate meciurile, n-am cazut sau daca am cazut m-am ridicat si am fost mai puternic ca inainte, iar in final am coborat invingator din ring, destul de sifonat dar invingator. Si culmea, inca mai am putere sa lupt, vreau sa ma urc iar cu alte tactici si metode “on air”care, combinate cu cel traditionale si cu experienta avuta vor fi invincibile. De unde vine aceasta putere? La tine de unde vine? Din dorinta de a reusi si de a ma autodepasii continuu.
    Deocamdata ma opresc aici. “Eject”, cum spui tu…ca ati cascat destul. Nu stiu daca a iesit ceva din ce-am vrut sa spun sau daca se intelege ceva din substrat. Oricum, cine are chef si crede ca merita poate sa posteze aceasta “poveste de succes” cu feti frumosi si zane, oriunde vrea , pe Face-uri, pe bloguri, pe site-uri, pe orice si oriunde, dar sa scrie si dedesubt cine este autorul, ca sa nu moara unii p……, plus ca in curand s-ar putea sa deschid un blog si o postez si acolo.
    Continuarea “on air”, cand o sa am timp, sau dupa ce ma lamuresc cum e cu “online-ul”.

    Ura si sa fiti iubiti! Si sa faceti multi bani ca altfel nu merita efortul…
    Gabriel Poenaru

Leave a Comment